M-am gândit, m-am răzgândit, am scris, am șters… și totuși, iată-mă aici. Niciodată nu mi-a fost ușor să vorbesc despre mine, așa că vă spun povestea mea — ca într-un basm.
A fost odată o fată cu inima plină de culori, visuri și dorințe. Se vedea când pe scena unui teatru, când într-un atelier plin de stofe și lumini. Dar frica a fost mai puternică, așa că și-a ascuns visurile în buzunarele vieții de zi cu zi. Facultate. Job. Birou.
Până într-o zi. Ziua în care l-a întâlnit pe el. El a văzut-o dincolo de zidurile tăcerii și, în 2014, i-a spus: „Scrie. Arată-te.” Așa a apărut primul blog.
Fotografii, articole, nopți nedormite și fluturi în stomac. Apoi, o veste: devenea mamă. Blogul a amuțit, dar inima ei cânta.
Într-o dimineață din 2016, o revistă din Japonia i-a deschis o altă ușă. A aplicat fără speranță și a fost primită cu brațele deschise. Timp de doi ani, a învățat, a trăit, a crescut.
Dar inimile curajoase nu stau pe loc. La final de 2017, a simțit că trebuie să plece. A urmat lumina fotografiei, apoi magia videoului. În 2018, și-a luat inima-n dinți și a urcat primul vlog pe YouTube. Doar 200 de vizualizări — dar pentru ea era începutul unei iubiri.
Din 2019, YouTube-ul a devenit jurnalul ei viu. Pentru că ea vede frumosul în tot: în oameni, în flori, în clădiri vechi și în freamătul luminii. Și asta vrea să spună lumii: că arta e peste tot, dacă știi să o privești.
Iar povestea… abia începe.
